MOTORUL CU ABUR AL LUI VERBIEST

Vreme de aproape 30 de ani (din 1659 pina in 1688), misionarul iezuit Ferdinand Verbiest, originar din Belgia, 1-a slujit, in calitate de fizician si astronom, pe imparatul chinez Chang Hi. Suveranul i-a permis sa se foloseasca de excelenta biblioteca de la Curte.

Din tratatele orientale misionarul a aflat multe lucruri noi, pe langa acele domenii ale cunoasterii pe care, dupa propria-i opinie, le stapinea la perfectie. Mai mult, s-a dovedit ca autorii acestor carti vorbeau cu ingaduinta despre cuceririle europenilor in tehnica si stiinta, ca despre ceva simplu si oarecum primitiv. In atelierele imperiale excelent dotate, Verbiest a gasit utilaje pentru efectuarea a diverse experimente. La un moment dat, si anume in 1678, i-a venit ideea sa puna masina cu abur pe un carucior cu patru roti, iar aburul ce tisnea din cazan sa-I indrepte asupra unci roti cu lopeti. Ca sa folosim un limbaj actual, acest rotor cu turbina a fost legat de catre inventator, prin intermediul a doua roti dintate, de o a doua osie, la capetele careia au fost fixate doua roti motoare, Aburul ce iesea din cazanul incalzit cu presiune mare impingea rotorul cu turbina, axul acestuia invirtea rotile motoare, caruciorul se punea in miscare si, in acelasi timp, purta o mica greutate.

Pentru ca un asemenea „carucior autopropulsat" sa poata intoarce, la spatele lui s-a fixat, printr-o articulatie primitiva, o a cincea roata. Lungimea „automobilului" lui Verbiest masurau doar 600 de milimetri!



La o adica, acesta nu era, desigur, decat o jucarie mecanica, construita pentru fiul imparatului chinez. Totusi, pentru intiia oara, o mica masina cu abur a fost folosita pentru actionarea rotilor unui mijloc mecanic de transport. Multi cercetatori considera ca primul automobil de pe planeta — „autocamionul cu actionare pe rotile din fata" — a fost realizat in China, Verbiest si-a descris inventia din domeniul constructiilor de masini in 1687, in lucrarea "Astronomia europeana". Au existat incercari de reproducere a acestui mic motor cu abur pe seama descrierii. Modelele nu mai semanau, insa principiul a ramas acelasi: arzator, cazan cu aburi, rotor „cu turbina", prevazut cu lopeti, o pereche de roti dintate si rotile motoare din fata.

„AUTOMOBILUL" DE PINA LA AUTOMOBIL

Exista in prezent aproximativ 400 de „pretendenti" la descoperirea automobilului. E drept, sint inclusi aici si creatorii„carucioarelor autopropulsate" pe arcuri, si cei ale navelor terestre, ba chiar si inventatorii trasurilor cu pedale, unde e folosita forta musculara umana. Pornind de la denumirea trasurii — „ automobilis", adica „automotor" —, ne vom limita povestirea la adevaratele automobile, cele ce se deplaseaza prin intermediul motorului din dotare, si nu cu ajutorul fenomenelor naturii sau al efortului omenesc.

IN LOC DE INTRODUCERE

Istoria oficiala a automobilului numara cu putin peste o suta de ani. La inceputurile ei au stat Karl Benz si Gottlieb Daimler, care, la sfirsitul secolului al XlX-lea, au construit mijloace de transport puse in miscare nu de cai, ci de motoare cu combustie interna pe baza de benzina. Cu toate acestea, au ramas in afara istoriei oficiale sute de inventatori si constructori, gratie carora a si aparut
in cele din urma automobilul.

Fiinta umana s-a straduit intotdeauna sa creeze un mecanism capabil sa se deplaseze singur si, pe deasupra, sa transporte greutati. Termenul „automobilis", aparut la granita dintre Evul Mediu si timpurile moderne, inseamna „cel ce se misca singur" (prima parte a cuvintului, „auto", provine din greaca, cea de-a doua, „mobilis", din latina).


Cu respectul cuvenit inaintasi-lor, vom incepe povestea noastra cu descrierea citorva inventii: locomoti-va-camion, acea jucarie confectionata in anii '70 ai secolului al XVII-lea de catre iezuitul Verbiest pentru un print chinez; trasura cu abur a lui Newton,cu dispozitiv de forta reactiva; mobilul cu abur al lui Murdock, pe baza de motor cu piston etc. In aceste vechi realizari sint intruchipate idei care au determinat pentru secole dezvoltarea transportului.

Insa vom acorda atentia principals, fireste, celor mai interesante modele din lumea infinita a automobilelor din perioada tirzie, atit celor create intr-un singur exemplar, cit si celor de serie, atit vehiculelor apartinind unor marci de prestigiu, cit si masinilor cu adevarat populare. Vom vorbi despre creatiile unor eminenti constructori si designeri, dar si despre mesterii singulari, ale caror bijuterii automobilistice si-au depasit cu decenii epoca si nu au fost apreciate de contemporani la adevarata lor valoare.

In zilele noastre, automobilul nu este doar un mijloc de locomotie, ci o stricta necesitate. Echipajele si jucariile cu abur, cindva bagatele amuzante pentru mecanicii autodidacti, au creat, sub aspectul varietatii, un infinit sir de urmasi: cel mai popular mijloc de transport, fara de care nu ne putem reprezenta existenta omenirii.